EL SO CHE TI NO TE POI SAVER …

EL SO CHE TI NO TE POI SAVER …

morte

di Cornelio Galas

E alora perché dovrìa mónzertela?
Ròterte le bale?
E alora perché dovrìa perder temp
con ti?
Sen gualivi, mi e ti, su sta tera.
Prima o dopo dovrén morir.
Cioé nar via da dove sèn adés,
lassàr chi le nòsse strazze.
Ne vardén, co la paura nei oci,
come se de là ghe fùssa ‘m burón.
come se no se podéssa far alter,
che cascar zó, zó … ti prima de mi?
Ma varda che bela ‘sta vita,
trovarse tuti i dì ensèma …
en cafè, na ciacieràda, na monàda,
tant per dir, tant per far,
massì dai, tant per esser no?
Quel dì che vedrò el to nome
sui muri, tra quei che è mort,
penserò a quel che t’avréssi pensà ti,
se t’avèssi vist el me nome lì.
Ghe sarà anca, volerìa crederghe,
qualcos de pu bel oltra a l’òbit.
Ghe sarù de zert qualcòs de pu bel,
dopo tante robe brute.
Ma pensa ti, sol n’atimin …
pensarghe su tant a tute ste robe
che sol da mort te podrài capir.

Questa voce è stata pubblicata in Senza categoria. Contrassegna il permalink.

Lascia un commento